Transcriere certificat de căsătorie din străinătate: unde și cu ce acte

Transcrierea certificatului de căsătorie înseamnă înscrierea în registrele de stare civilă românești a căsătoriei încheiate în fața autorităților din altă țară. Ca cetățean român, ești obligat să o ceri în 6 luni de la înregistrarea căsătoriei în străinătate. Depui cererea la starea civilă din România sau la consulatul României din țara în care te-ai căsătorit, iar la final primești un certificat de căsătorie românesc.

Ghidul nu e consultanță juridică. Listele de acte diferă puțin de la o primărie sau de la un consulat la altul, așa că verifică pagina instituției la care depui dosarul.

Cine trebuie să ceară transcrierea și până când?

Actele de stare civilă ale cetățenilor români întocmite de autorități străine au putere doveditoare în România numai după ce sunt transcrise în registrele românești, potrivit art. 41 din Legea nr. 119/1996.

• Cine: soțul sau soții cetățeni români, în nume propriu sau printr-un împuternicit cu procură specială (art. 99 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 255/2024, care au înlocuit metodologia din HG nr. 64/2011).
• Termenul e de 6 luni de la înregistrarea căsătoriei la autoritățile străine (art. 41 alin. (2) din lege și art. 98 din Norme). Nu contează când te întorci în țară.
• Dacă depășești termenul, riști o amendă de la 100 la 500 de lei (art. 63 din lege). Dacă ești deja în întârziere, întreabă la starea civilă cum procedezi.

Unde depui cererea: în România sau la consulat?

În România. Cererea o soluționează serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor (SPCLEP) sau primăria de la domiciliul comun al soților ori, dacă aveți domicilii diferite, de la oricare dintre ele (art. 99 din Norme). Dacă locuiești în străinătate, contează ultimul domiciliu din România. Dacă nu ai avut niciodată domiciliul în țară, se ocupă Direcția de Stare Civilă a Sectorului 1 București (art. 98).

Din 31 martie 2025 poți depune dosarul la orice SPCLEP sau primărie, care îl trimite electronic celei competente (art. 41 alin. (3^1) din lege). Transcrierea o aprobă primarul, după avizul serviciului județean de evidență a persoanelor. Procedura practică diferă: la Sibiu, de exemplu, programarea pentru transcrieri se face online.

La consulat. Transcrierea se poate face la ambasada sau la consulatul României din statul în care v-ați căsătorit (art. 41 alin. (4) din lege), dacă localitatea ține de circumscripția lui (econsulat.ro). Serviciul e gratuit, dar regulile practice diferă:

• la Roma, te programezi pe econsulat.ro, cererea o depune doar soțul cetățean român, dar veniți amândoi;
• la Lyon, prezența ambilor soți e obligatorie, pentru că declarațiile despre nume și regimul matrimonial se autentifică pe loc.

Ce acte îți trebuie?

Lista de bază e în art. 100 din Norme și pe pagina de acte necesare de pe econsulat.ro. Toate actele se prezintă în original:

• certificatul sau extrasul de căsătorie străin, cu apostilă sau supralegalizare, dacă e cazul, și traducerea lui legalizată în română;
• actele de identitate și certificatele de naștere ale soților; certificatul de naștere al unui soț străin se apostilează sau se supralegalizează, după caz, și se traduce;
• declarația despre numele de după căsătorie, dacă certificatul străin nu îl arată;
• declarațiile despre regimul matrimonial, pentru căsătoriile încheiate după 1 octombrie 2011;
• dovada că o căsătorie anterioară a încetat, eliberată de autoritățile române, de exemplu hotărârea de divorț. Un divorț din străinătate trebuie înscris întâi în registrele românești;
• procura specială, dacă depune altcineva în locul tău.

Soțul străin dintr-un stat care permite mai multe căsătorii declară că nu are o altă căsătorie nedesfăcută (art. 100 alin. (1) lit. h)). Consulatele de la Roma și Milano cer și o declarație că nu există un alt act transcris. Primăria Sibiu publică o listă asemănătoare.

Declarația despre nume și regimul matrimonial

Numele. Codul civil (art. 282) permite ca soții să își păstreze numele, să ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite ori ca doar unul să poarte numele reunite.

Dacă certificatul străin nu arată ce nume purtați după căsătorie, soții cetățeni români dau o declarație despre nume (art. 100 alin. (1) lit. b) din Norme), iar actul românesc se completează cu numele declarat.

• Normele permit ca declarația să fie autentificată la notar sau dată în fața ofițerului de stare civilă. Unele primării, ca Sibiu, cer declarații autentice, iar la consulat se autentifică la depunere.
• Numele celuilalt soț cetățean român îl poți purta doar cu acordul lui, dat tot printr-o declarație.

Regimul matrimonial. Pentru căsătoriile încheiate după 1 octombrie 2011, MAE cere declarații autentificate ale ambilor soți despre legea aplicabilă regimului matrimonial. Dacă certificatul străin menționează regimul, acesta se trece în actul românesc fără declarație (art. 100 alin. (7)). La Milano, declarația se autentifică la consulat.

Ce trebuie tradus și legalizat?

Normele cer certificatul străin în original și traducerea lui în română, legalizată. O face un traducător autorizat de Ministerul Justiției, iar notarul îi legalizează semnătura. Traducerea trebuie să cuprindă tot ce apare pe act: ștampilele, mențiunile și apostila.

Două excepții:

• Extrasul multilingv de căsătorie (formularul B), eliberat după Convenția nr. 16 de la Viena, e recunoscut fără traducere și fără legalizare (art. 173 din Norme). Ce state îl eliberează afli din ghidul despre extrasul multilingv și formularul standard.
• Formularul standard multilingv al UE, atașat unui certificat dintr-un stat membru, ține loc de traducere, dar mențiunile de pe certificat se traduc separat, de un traducător autorizat (art. 180). Dacă formularul nu conține informațiile necesare, ofițerul poate refuza actul (art. 183).

Contează și unde faci traducerea:

• În România, traducerea legalizată la un notar român nu mai are nevoie de altă formalitate: art. 34 din Norme cere apostilă sau supralegalizare doar pentru traducerile făcute în străinătate. Primăria Sibiu scrie chiar că traducerile și legalizările se fac la notar în România.
• În străinătate, o traducere legalizată de un notar de acolo trebuie apostilată sau supralegalizată, potrivit MAE, cu excepția statelor cu tratate de asistență judiciară care prevăd scutirea.

Consulatele pot avea reguli proprii, așa că întreabă înainte să comanzi traducerea.

Îți trebuie apostilă pe certificatul străin?

Depinde de statul care l-a emis (art. 34 din Norme):

• Stat din UE: nu. Regulamentul (UE) 2016/1191, aplicat din 16 februarie 2019, scutește de apostilă actele de căsătorie dintr-un stat membru prezentate în altul.
• Stat cu care România are tratat de asistență judiciară: nici apostilă, nici supralegalizare.
• Alt stat care aplică Convenția de la Haga din 1961, de exemplu SUA: apostilă, pusă în țara care a emis actul. Consulatul de la Los Angeles cere traducerea făcută abia după apostilare.
• Stat care nu aplică convenția: supralegalizare.

Unele consulate cer totuși apostilă pe un certificat obișnuit din statul UE în care se află: Milano o cere pentru actul italian, dar nu și pentru extrasul multilingv. Apostila pe actul străin nu se pune în România. Pentru actele românești, vezi pagina despre apostilă.

Cât durează și ce urmează după transcriere?

Durata. Diferă de la o instituție la alta. Dosarul trece prin verificări, aviz și aprobarea primarului (art. 101 și 102 din Norme), așa că întreabă serviciul la care depui cât durează. Pentru cetățenii care nu au avut niciodată domiciliul în România, legea prevede 60 de zile (art. 41 alin. (6)).

Certificatul românesc. După aprobare, ofițerul de stare civilă întocmește actul de căsătorie și îți eliberează certificatul de căsătorie românesc (art. 102 din Norme).

Cartea de identitate. Dacă porți alt nume după căsătorie, ceri o carte de identitate nouă în 15 zile, potrivit art. 19 din OUG nr. 97/2005.

Cum faci transcrierea, pas cu pas

1. Ceri certificatul de căsătorie de la autoritatea străină, în original. Dacă țara eliberează extras multilingv, cere-l pe acesta.
2. Verifici numele și datele cu actele românești. Erorile le corectează, de regulă, autoritatea străină înainte de transcriere (art. 100 alin. (4) din Norme).
3. Pui apostila în țara care a emis certificatul, dacă e nevoie.
4. Faci traducerea legalizată în română, după apostilare, dacă nu ai extras multilingv.
5. Pregătești declarațiile despre nume și regimul matrimonial.
6. Depui dosarul la orice SPCLEP sau primărie din România ori la consulat, cu programare, dacă e nevoie.
7. Primești certificatul de căsătorie românesc și, dacă ți s-a schimbat numele, ceri cartea de identitate nouă.

Certificatul de căsătorie străin, cu apostila lui, și certificatul de naștere al soțului tău le traducem în română, cu traducători autorizați de Ministerul Justiției, și legalizăm traducerea la notar. Pentru ofertă ne ajunge o scanare, iar pentru legalizare îți spunem cum ne aduci sau ne trimiți originalul. Vezi pagina despre traducerea legalizată a certificatului de căsătorie și pe cea despre traducerea legalizată a certificatului de naștere. Dacă aveți și un copil născut în străinătate, vezi ghidul despre transcrierea certificatului de naștere din străinătate sau, pentru Italia, pe cel despre transcrierea certificatului de naștere din Italia.